Goblenul si rama lui. Cum inramam goblenul?

Acest subiect este blocat, nu se pot edita mesaje sau crea raspunsuri

Pagina 2 din 2 Înapoi  1, 2

In jos

26092013

Mesaj 

Goblenul si rama lui. Cum inramam goblenul?





"Cantecul de lauda a lui Miriam" (la stanga), grandiosul tablou pictat la 1836 de catre Wilhelm Hensel se afla, din 1843, in colectia de arta a casei regale britanice. In dreapta este ilustrat goblenul in 120 de culori realizat de d-na Elena Zidaru dupa acel tablou. Dupa alte incercari, in Septembrie 2013 goblenul acesta a fost inramat definitiv intr-o rama ROSCA'S inspirata de rama tabloului original.

Mai multe despre acest subiect gasiti pe blogul meu facand clik pe linkul urmator Goblenul si rama lui. Cum inramam goblenul?
Sper sa aveti multe intrebari ca eu am raspunsuri destule zambet

Framemacher


Sus In jos

Distribuie acest articol pe: diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

Goblenul si rama lui. Cum inramam goblenul? :: Comentarii

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 07, 2013 6:58 am Scris de Irina

Doamna Zidaru este cunoscuta, pentru ca se foloseste de Asociatia dumneaei ca sa-si faca reclama personala, pe banii  membrilor carora le vinde vise. Chiar si dumneavoastra vorbiti despre dinsa ca fiind prezenta peste tot, dar aveti idee ca de fapt reprezinta o asociatie, in care nu se stie cine mai este membru? Iar cit priveste educarea poporului, sa-mi fie cu iertare, tot ce am vazut este lauda de sine. De aceea pentru mine este un anti-model. In rest, poate sa traiasca asa cum doreste domnia sa, nu ma priveste.

Cit priveste cliseul saraciei, tot in el v-ati cantonat. Nu sint impotriva vinzarii, insa daca citeati celalalt articol al meu, ati fi inteles poate ca la ora actuala, asa cum spune si Mary, nu exista o piata corecta si evaluarea in bani este data mai mult de renumele persoanei, pentru care se lupta si doamna pe care ne-o dati exemplu. Da, domnia sa este un exemplu din punctul asta de vedere, este Th Kinkade al goblenului. Traieste din reclama pe care si-o face. In rest, din cauza rasturnarii actuale a sistemului de valori, manufactura Gobelin ar muri azi de foame.
Nu am nimic impotriva vinzarii, insa in nici un caz de saracie. Acesta este un mod pur si simplu deranjant de a adresa problema. Vinzarea este o afacere, oricum ai privi-o. Unii oameni fac afaceri si se pricep la ele, altii nu fac sau nu se pricep si ar fi cu siguranta pacaliti. Iar faptul ca se vinde bine tot ce e kitsch si prost ce e arta, pe mine ma dezgusta.

Prin asta nu trebuie sa se inteleaga ca refuz vinzarea ca idee. Cei care vor sa faca bani din asta si se pricep, trebuie insa obligatoriu sa devina comercianti si profesionisti. Nu mai e vorba de un hobby. Nici o greseala nu mai e admisa si rata incercari-erori trebuie redusa la minim posibil. Trebuie depasit momentul comparatiei cu modele provenite de la firme cu stil cunoscute in lume si modelele de serie pe care multi le-au cumparat pentru vinzare, pentru ca sint mari si se lucreaza usor si care in majoritatea cazurilor sint niste rateuri ale firmelor producatoare. Pe scurt, trebuie sa trecem de la placerea cusutului la calculele omului de afaceri si cred ca acest lucru este putin compatibil cu sufletul. Din momentul in care incetam sa fim generosi si pina si hobby-ul nostru il practicam socotindu-ne punga, ceva din noi se pierde definitiv. De asta s-a creat - nu doar la noi, ci am constatat pe bloguri din intreaga lume - o separatie intre cistigarea banilor si cusut. A vinde nu este rusinos, dar nici daca nu vindem nu este si nici nu e normal ca o persoana care coase pentru sufletul ei sa primeasca eticheta "fraier".

In plus, cusatura fiind prin traditie un mod de a iti infrumuseta casa, imbinind utilul cu placutul, ea este practicata de atit de multe persoane, incit valoarea modelelor in sine este mult mai mare decit a produsului finit. Oricine, la fel ca noi, se ataseaza de ceva facut personal, sau primit de la cineva drag, asa ca jumatate din lumea asta brodeaza pentru sufletul lor, dupa cum se pricepe fiecare, iar pentru asta au nevoie de diagrame...

Ati omis situatiile in care goblenuri unicat devin cadouri, sau cazul celor care (mai putin pe la noi) cos pentru actiuni de caritate, iar asta spune mult mai multe despre acesti prieteni anonimi decit tot renumele unor persoane. Ei isi aduna comoara in cer, desi poate aici, vorba dumneavoastra, nu au bani sa mearga la doctor.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Oct 07, 2013 10:44 am Scris de crina

Poate ca indraznesc cam mult, dar sunt curioasa cit a costat rama pentru D-na Zidaru la acel goblen superb.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 08, 2013 4:23 am Scris de Framemacher

Irina, Crina,
Nu esti singura care nu o iubeste pe d-na Zidaru si marturisesc ca nu vreau sa devin martorul unor vechi neintelegeri intre gobleniste. Nu este treaba mea. Eu unul admir si ajut, dupa puterile mele, pe cei care se ajuta si singuri si a caror zbatere pentru succesul personal reuseste sa atraga atentia asupra lor si a muncii lor.
In fond arta vanzarii talentelor si aptitudinilor proprii devine ceva nepretuit in lumea de azi si de maine cand, daca ati observat, siguranta locului de munca nu mai exista (si nici siguranta unei batraneti tihnite) iar viata omului se imparte intre perioade de activitate intercalate cu perioade de inactivitate in care el fie cauta, fie se recalifica sau isi ia avant sa devina independent (freelancer sau chiar antreprenor). Tinerii de azi nu vor mai intra in slujba la terminarea facultatii si iesi la pensie, dupa 40 de ani petrecuti in aceeasi intreprindere si la acelasi loc de munca, asa cum multi dintre noi au inteles, acceptat si trait in viata. Existenta intreprinderilor este ea insasi agitata si precara. Durata medie de viata a unei firme este de numai 10-12 ani. Si mai aiuritor inca, peste o patrime dintre profesiile si joburile in existenta la terminarea facultatii nu existau pe cand studentul de azi intra in anul I de facultate. Tinerii nostri vor trebui sa invete a vinde bine si agresiv atuurile de care dispun sau vor deveni pagube sociale colaterale. Pana si noi, cei de 40-60 de ani, traim in afara timpului prezent daca respingem vanzarea si ne simtim umiliti sau oripilati la gandul ca am putea sa instrainam lucrurile iesite din mainile noastre.

Cineva spunea ca nu se mai cauta goblenurile. Cred ca avea dreptate. Caminele noastre sunt mult mai aerisite decat erau caminele bunicilor nostri. Peretii de azi sunt mai golasi, nu din lipsa goblenelor sau a tablourilor, ci din cauza ca nu se mai cauta asa ceva. In chestia asta navigam impreuna si eu si voi, pe o mare agitata si vasul nostru scartaie si ia apa pe la toate incheieturile. Intrebarea este ce facem? Ne innecam? Abandonam vasul? Ne comportam ca si cand n-am intelege ca se scufunda? Reparam nava? Ne intoarcem din drum sau schimbam directia? Mie mi se pare ca majoritatea ignoram primejdia sau ne-am resemnat sa ne facem de lucru ca si cum totul ar fi in ordine...

Ieri am vazut in mall o doamna foarte chic, distinsa, cocheta, bine si cu mult gust imbracata. Am remarcat ca avea o poseta/geanta cu fetele din ceea ce mi s-a parut a fi fost goblenuri. Nimic figurativ, doar motive decorative. Ca barbat am remarcat geanta respectiva si pariez ca si alte femei au remarcat-o si unele au ravnit-o. Au de unde cumpara asa ceva? Ma tem ca nu. Puteti coase fete de poseta? V-ar agita sau v-ar face sa va simtiti umilite gandul ca munca dvs s-ar putea vinde si deveni posete/genti de lux sau alte obiecte de lux? Credeti ca cineva ar cumpara fetele de poseta ca apoi sa caute pe cineva capabil sa-i creeze o poseta?

Ceea ce nu intelegeti dvs e faptul ca salvarea goblenului nu vine din popularitatea lui ci din exceptionalitatea lui. Salvarea este in directia niselor de lux, nu a bunurilor de consum. Cati ramari care construiesc rame de la A la Z mai cunoasteti in viata? Daca as fi ramas la nivelul ramelor kitschoase gen Blondel inchideam si eu obloanele demult. Dar eu m-am refugiat in exceptionalitate, nu in vulgaritate. Nu-i sigur ca e loc sub soare pentru toate cele care ar dori sa traiasca din arta si truda acului de cusut, dar cusand kitschuri si inramand in rame kitschuri va asigurati esecul pentru ca vulgul nu mai apreciaza goblenul iar bogatii nu apreciaza kitschul. Unii bogatii ar putea recunoaste, aprecia si plati pentru goblenurile de colectie inramate corespunzator. Sau alte produse implicand goblenul, asa cum, de exemplu, era si poseta acele doamne despre care v-am vorbit aici.

Acum 10 ani erau in SUA 25.000 de ateliere de inramat. Azi mai sunt 5.000. Credeti ca au ramas cele mai bune sau cele mai kitschoase si ieftine dintre ele? Cei de varsta mea isi mai amintesc cand vedeau cate o croitorie la fiecare colt de strada si un pantofar la cate doua colturi de strada. Au disparut din peisaj. Cativa dintre cei mai buni au supravietuit in nise de lux. Niciunul dintre ei n-a supravietuit in mijlocul prostimii seduse de ieftinatatea si abundenta lucrurilor de serie. Daca nu v-ati dat seama, prin natura lui goblenul e predestinat luxului, fiind un obiect scump din nastere, urmare cantitatii enorme de munca pe care fiecare dintre aceste obiecte il pretinde ca sa ia fiinta. Si atunci de ce sa ne risipim in kitschuri de parca am produce seminte prajite pentru microbisti? M-ati invitat sa vad galeria voastra. Ma doare sufletul sa vad ca dupa ce v-ati stricat ochii si ati numarat si intepat milioane de puncte va inramati lucrarile ca pe niste fotografii sau calendare bisericesti. Este notoriu ca veriga cea mai slaba determina rezistenta unui ansamblu. Podul se va rupe acolo unde este el mai slab iar slabiciunea aia va determina capacitatea, rezistenta si garantia acelui pod, respectiv valoarea lui. Similar stau lucrurile si cu goblenurile. Puneti o rama proasta unui goblen bun si nu va mirati daca rama aia va dicta nivelul de apreciere al obiectului in ansamblui. Eu nu incerc sa pledez pentru rame bune la goblenuri proaste, in speranta ca rama va vinde goblenul. Nu-l va vinde. Pledez pentru rame potrivite, pe masura valorii fiecarui goblen in parte. Revenind la d-na Zidaru, eu am oferit goblenului ei exact rama pe care o merita. Ansamblul rezultat este pretios si neobisnuit de valoros. Cine va cumpara acel obiect va plati un pret pe masura. Sunt sigur ca isi va gasi cumparatorul pentru ca d-na Zidaru nu a cusut pentru dormitorul sau sufrageria proprie. Eu m-am despartit de rama si sunt sigur ca si dn-a Zidaru se va desparti de goblen atunci cand va intalni cumparatorul potrivit care-i va da pretul cuvenit. A fost cat pe ce sa-l vanda la targul de la Bucuresti. Poate-l va vinde la Bruxelles, Milano sau Moscova.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 08, 2013 7:50 am Scris de anasstasia

Speram ca veti raspunde la intrebarea Crinei care va intreba cit a costat rama tabloului D-nei Zidaru. V-ati mirat ca nu v-am intrebat din start. Sint convinsa ca fiecare a fost curioasa cit a costat, insa o anumita jena pe mine m-a impiedicat sa va adresez aceasta intrebare. Acum insa astept cu nerabdare raspunsul.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 08, 2013 9:12 am Scris de Irina

Neintelegeri intre gobleniste? Nu este nici o neintelegere. Discutam la subiect. Ne-ati oferit un model care este de fapt un anti model. Era vorba de lucruri mai mari, de cinste si necinste, de modul in care ar trebui sa-si creeze cineva un renume si de diferenta intre afaceri si hobby. Despre echillibrul intre suflet si stomac. Despre cum vorbesc romanii despre neamul lor, mai ales daca incearca sa faca o comparatie cu strainii si despre ce simt ei cu adevarat si cum sint ei cu adevarat. Despre goblen si daca este o arta sau un mestesug, daca are rolul de a decora o casa sau de a locui intr-o colectie particulara.
Ma rog... cred ca vorbeam despre lucruri diferite.
Pe mine pretul nu ma intereseaza. Rama este unicat si deci daca voi vrea sa inramez ceva, rama mea va avea cu totul alt pret, depinde ce vreau eu si mai ales de ce se potriveste goblenului meu.
M-a interesat povestea ramei mult mai mult decit pretul ei. Ea mi-a demonstrat ca, desi insistati atit de mult asupra afacerilor, de fapt ceea ce faceti nu este minat de banul in sine. Va preocupa si pe dumneavoastra la fel de mult etica vinzarilor, valoarea si educatia artistica, desi va ascundeti in spatele unui discurs agresiv in favoarea obtinerii banului cu orice pret si nu ati accepta sa lucrati ceva de duzina doar pentru bani.

De fapt, ma intereseaza ceva in legatura cu ramele dumneavoastra. V-ati complica si cu rame de dimensiuni mici, fara placare cu metale pretioase sau imitatii ale acestora, sau aceasta placare este marca dumneavoastra si nu doriti sa o stricati facind si altceva mai fistichiu? Va asigur ca nu am in minte 4 bucati de creanga legate cu sfoara, asa ceva pot sa fac singura, nu e nimic ironic in intrebarea mea.

A doua intrebare este intr-adevar legata de pret. Pentru ca oriciti bani ar avea un client, el nu este interesat doar de raportul calitate-pret ci si de niste limite rezonabile in care e dispus sa se incadreze. Multi oameni cu adevarat bogati sint chiar mai atenti pe ce dau banii decit cei fara resurse financiare. Deci inainte de a deveni clienti educati, trebuie sa stiti ca exista o anumita retinere legata de costul acestei "transformari". Asa ca interesant ar fi sa ne spuneti care a fost cea mai scumpa rama a dumneavoastra si poate cea mai ieftina. Insa stiu ca acest lucru poate face rau unei afaceri. Poate gasiti o alta modalitate de a ne face sa intelegem cam pe linga ce sume purtam discutia.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 08, 2013 11:23 am Scris de Mary

Eu cred ca o poseta cu ceva cusut pe ea..am si eu o poza..dar nu cred ca e locul aici de a posta imaginea, are mai multe sanse de a fi vanduta apreciata decat tabloul de 10 mii de euro.
Eu nu am nimic cu doamna...dar nu gasesc ca ma reprezinta.
Parerea si convingerea mea e urmatoarea..pana nu o sa fie in colaborare cu o revista de arta care sa-i catalogheze opera, nimeni din cei cu bani nu o sa cumpere asa ceva. Din umila mea cunostinta in domeniu, stiu ca un tablou, pictura catalogata in revistele de arta, are un pret, e ca si o bijuterie din aur, daca doresti o dai inapoi si iti recuperezi bani pe ea. Or un goblen la asa cifra..fara a fi catalogat, fara a avea un atestat serios, cine il cumpara ramane cu el..si atat...or cei cu bani sunt mult mai informati decat noi..si are cine sa-i sfatuiasca unde si ce merita a fi achizitionat.
De asta sunt convinsa ca intai de toate cusutul nostru e un mestesug, in primul rand si trebuie sa-i dam importanta pentru ce e, in rest sunt vise, or cum bine spuneti, nu ne umplem frigiderul cu vise.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 08, 2013 12:27 pm Scris de Irina

Dar Mary, cum poti sa incluzi intr-un catalog de arta o reproducere, fie ea si cusuta dupa un tablou valoros? Se poate, dar pentru goblenuri create altfel, originale, desenate de la 0 etc, tapiserii valoroase. Problema e ca in ultimii ani acestea insa nu apar in revistele de arta ci de regula sint modele create fie de firmele de goblen, fie de designeri care publica in revistele de cusaturi sau in propriile lor carti. La fel si broderia artistica, este foarte scumpa si creatorii sint artisti (sau uneori considerati designeri, ceea ce este tot un fel de artist) insa ei apar in cataloagele de moda, revistele de cusaturi sau colaboreaza cu designeri de moda, ori isi scriu propriile carti. Eu inclin sa cred ca multiplicarea unui model, facindu-l accesibil publicului larg, in asa fel incit si publicul sa fie chemat sa-si foloseasca fantezia, este mai valoroasa decit coaserea de unicate pentru vinzare, a caror diagrama ramine doar la creatorul ei. Daca nu ar fi circulat din mina in mina modelele traditionale, si azi am fi dormit pe rogojini. Iar daca nu s-ar fi inventat muzeele, multe opere de arta valoroase ar fi ramas complet necunoscute, fiind pictate pe peretii unor "casute" (pt vii sau pt morti in multe cazuri)in care nu oricine avea acces. De aceea designerii de broderii, multi dintre ei chiar pictori la baza, au ales o alta cale de a-si vinde arta, catre publicul larg, care coase in scop decorativ sau utilitar, dupa caz, pricepere sau nevoie.

Adica pe undeva, creatorul modelelor = artistul/designerul, iar cel care le coase spre vinzare sau in scop utilitar = mestesugar, sau = artist la rindul lui daca isi pune amprenta pe ele, sau = pasionat/diletant, daca nu coase in scopul de a obtine venituri. Cam la fel as incadra si pe cei care practica profesii adiacente.
Nu includem aici kitsch-ul, care nu tine de arta ci exclusiv de comert si manipularea la nivel subconstient. Limita intre ele e foarte labila si multi artisti care dau de bani multi vireaza spre kitsch cind vor si mai multi. Cam asta se intimpla cind vine vorba despre artistii care creeaza ce vor ei. Se pare ca dupa niste ani, ce au vrut ei incepe sa fie inteles si dorit si de altii. Uneori procesul dureaza mai mult, uneori mai putin. Iar ce a fost creat functie de ce a vrut publicul la un moment dat, in momentul imediat urmator s-a evaporat, cu tot cu banii, uneori o data cu viata "artistului", alteori mai devreme. Nimic fara substanta nu rezista probei timpului.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 08, 2013 1:55 pm Scris de Mary

Pai altfel cum sa ceri asa sume..cine spune cat si cum? Aici ma refer, binenteles la lucrarile unicat..sau ce doreste sa promoveze respectiva doamna.
Cine ar dori sa cumpere de unde sa stie daca are si valoare, sau daca e lucrat bine, dupa ce criteri, etc. Pentru cine am lucrat fata de masa, susse broderie, daca va amintiti, a cumparat de la un targ o lenjerie, chipurile lucrata manual, la un pret bun..surpriza, era lucrata cu masina de cusut, festonul+ broderia artistica..

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Oct 08, 2013 3:11 pm Scris de Irina

Nu stiu daca nu cumva este un mare gol in materie de evaluare. De altfel, evaluarea este mai mult relativa, daca e vorba de pret. Pretul este cit doreste potentialul cumparator sa dea pe obiect. Evaluarea o face o persoana de cele mai multe ori autointitulata expert - pentru ca a scris ceva articole, a facut niste cursuri de istoria artei si eventual lucreaza intr-un muzeu sau pt o casa de licitatii. Cu alte cuvinte, expertii in materie de arta sint total subiectivi si se ghideaza dupa tendintele pietei sau de multe ori influenteaza piata, avind in spate diverse interese financiare.
Certificarea este ceva ce sta la baza evaluarii, ea constind in analiza obiectului pentru a ne spune daca obiectul este original, adica ceea ce se pretinde a fi. De asemenea, ar trebui sa ne poata spune si despre materialele folosite si artist, chiar daca noi nu le cunoastem, si se asigura ca nu mintim cumparatorii. Aici e nevoie de experti adevarati.
Din pacate, certificarea in materie de broderii se aplica la cele istorice, cele contemporane produse de artisti care vind prin diverse galerii de arta sau case de licitatii. Insa goblenul ce-l coasem noi nu intra nici la certificare nici la evaluare, nefiind original. De ex, tapiseriile lui William Morris au fost create, desenate si tesute dupa desenele si instructiunile lui si intra la categoria obiecte de arta. Reproducerile in cruciulita care apar prin diverse reviste si carti, sint pe post de cercetare istorica si punere la dispozitia publicului larg, insa nu se pot evalua si certifica pentru ca nu apartin artistului, sint simple reproduceri. La fel, goblenurile noastre sint simple reproduceri dupa tablouri celebre, deci nu intra la categoria arta supusa evaluarii si certificarii de catre expertii in arta. Cel mult se poate certifica modul de coasere, tipul de fire, apartenenta diagramei unei anumite persoane, daca aceasta a stiut sa-si asigure dovezi in aceasta privinta.
In acest caz, pretul este cel pe care il ofera cumparatorul, dupa cit de mult ii place sau cit de bine se lasa pacalit.
Daca de pilda am crea modele pentru tapiserie, brodate, si am imbraca un mobilier cu aceasta, dar desenul sa fie original, facut de noi special, atunci am intra si noi la categoria arta. Pentru ca broderiile de prin minastirile noastre sau cele iesite din manufactura Gobelin, au fost facute dupa desene destinate special acestor broderii.
La fel, daca am picta pe pinza un tablou original si am coase peste el, atunci goblenul nostru ar fi cu adevarat arta si la valoarea picturii s-ar adauga si cea a tehnicii de lucru + a ramei. Sau daca am prelucra o fotografie facuta de noi sau de altcineva care ne-a dat dreptul sa o folosim si am coase prelucrarea, ca tablou sau in alt scop, atunci am putea intra la categoria arta.
Dupa ce am devenit artisti, evaluarea e alta problema. O data intrate in categoria arta, obiectele create initial, originalele pot fi chiar publicate, multiplicate, vindute diagramele, etc, ele nu-si pierd valoarea de original.

De exemplu, doamna Geta (getasart) este cu adevarat un artist certificat, membru al Uniuni Artistilor Plastici, care si-a cusut propriile creatii, dupa desene originale si cu subiecte originale. Lucrarile dumneaei pot cu adevarat intra in cataloagele de arta.

Asa ca la ora actuala, goblenul-reproducere despre care vorbim se vinde la cit consideram noi, daca gasim cumparatorul potrivit, stim sa ne facem reclama si sa il prezentam ca fiind mai scump decit greutatea lui in aur, sau nu se vinde decit la un pret de nimic, in cazul celor care nu se pricep la comert. E vorba de tupeu, simplu si banal. Si de bunul simt al cumparatorului in a evalua munca si efortul artistic din spatele reproducerii cusute. Pentru ca de multe ori o astfel de reproducere stim prea bine ca necesita redesenare si verificare atenta pentru alegerea materialelor potrivite. Si de bunul simt al vinzatorului in a percepe valoarea reala a muncii sale.

Am vizitat si eu okazii.ro si am vazut goblenuri vechi, avind ramele din lemn masiv originale, unele doar niste desene simplute, altele mult mai expresive, evaluate la preturi sub 100 de ron de niste indivizi care se ocupa cu vinzari second-hand. Am vazut goblenuri  noi, vindute de persoane care nici macar nu stiau cum se numeste goblenul si cu atit mai putin ce pictura reproduce. Goblenuri de serie cusute, care nu mentionau numele goblenului sau firma si se vindeau ca "goblenuri foarte frumoase" - asta e o inselare a cumparatorului, deja.
Mi-am dat seama cu durere ca aici e un gol nu de evaluare, ci de educatie.

Ex: Diploma - modelul Goblenset.
"Goblen deosebit, lucrat in punct mic, fiecare cmp are 100 de puncte. Dimensiuni (cu rama ) 65x55 cm."

Sau un alt goblen:
"Goblen foarte vechi cu Castel pe malul marii
Descriere: Goblen foarte vechi cu passpartout oval. Goblenul nu are rama.
Dimensiune :  cu pass. 60x50 cm. "
Cel ptin aici "ne sta la dispozitie pe forum"

Goblenul era inr-adevar foarte vechi, de pe vremea bunicii, deci ar intra deja in categoria antichitati - daca ar exista cineva care sa-l certifice bataie  Exista oare?

Poate ne ajuta domnul Rosca un pic si la capitolul asta - m-ai prins complet descoperita cu problema evaluarii.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 04, 2013 2:13 am Scris de Framemacher

Va promisesem sa revin cu fotografia reprezentand goblenul de mai sus asa cum fusese el inramat initial. Iata mai jos cum se prezentau lucrurile inainte de interventia mea. Goblenul e acelasi, dar oricine poate vedea ca inramarea mea pune in valoare mult mai bine acest goblen, iar daca suntem sinceri, vom recunoaste ca si valoarea acestui goblen a sporit considerabil.


Am fost de asemenea intrebat cat a costat aceasta rama. Nu v-am raspuns deoarece rama asta nu a fost vanduta. Ea reprezinta contributia mea la un soi de "coproductie" pe care nici eu si nici d-na Zidaru nu vrem sa o instrainam deoarece atunci ea ar fi retrasa definitiv din circuitul public expozitional, ar intra in proprietatea privata a cuiva si ar inceta sa mai faca artelor goblenului si inramarii propaganda pe care o face in prezent.  Pentru ca trebuie sa admit ca in peisajul artelor si mestesugurilor romanesti contemporane acest obiect reprezinta deja un reper istoric, o nava amiral care va fi prezenta la mai multe expozitii interne si internationale, trezind deja interesul si ofertele unor institutii si organizatii culturale de prestigiu.
Ca o marime relativa, as zice ca rama reprezinta cca 15-20% din valoarea goblenului, ceea ce nu este o veste buna pentru unele dintre dvs., mai exact pentru acelea dintre dvs care cred ca rama scumpeste goblenul pana la punctul la care il face nevandabil. Eu va zic insa ca si rotile unui automobil scumpesc automobilul si cu toate astea niciun producator de automobile nu s-a gandit vreodata sa vanda motorul si caroseria separat, lasand cumparatorii sa-si monteze ei ce roti vor sau, si mai rau, sa monteze roti de bicicleta unui bolid pe motiv ca nu au mai avut bani si pentru roti mai bunem, ca sunt dragute si alea, asa cum multe gobleniste procedeaza in privinta ramelor. In materie de arta romanul incearca sa se fofileasca si sa arunce sarcina si responsabilitatea incheierii lucrarii sale pe umerii altora. La fel gandesc si actioneaza si destui artisti plastici, dupa care tot ei se mira prosteste ca nu vand sau vand sporadic si la pretruri derizorii. Traim intr-o lume in care nici macelarul nu va mai pune in brate bucata de carne goala sau infasurata in ziare. Felul in care se picteaza sau gobleneste in Romania imi amintestre adeseori de comerciantul care vinde gogosi proaspete si unsuroase pe care le ofera clientilor impreuna cu niste petice de hartie, asa, chipurile sa nu-si murdareasca degetele... In fond hartiutele alea se dovedesc perfect inutile. Dar unii se fac ca le pasa iar ceilalti ca nu-si dau seama de contrariu.
Desigur ca exista multe feluri de goblenuri, unele mai proaste, altele mai bune, asa cum sunt si ramele. Nimeni nu pretinde sa puneti o rama de 1500 de euro la un goblen vai si amar pentru ca aruncati banii pe fereastra. O rama mult mai buna decat goblenul nu va vinde ea singura goblenul de calitate inferioara. Dar un goblen de calitate superioara se va vinde mult mai greu si la un pret mult mai mic daca va fi inramat da mantuiala, doar ca sa aiba si el o rama, sau asa cum "permite bugetul". Scuza asta cu saracia v-as recomanda sa o uitati pentru ca este ipocrizie curata. Cusutul goblenurilor implica cheltuieli considerabile, cheltuieli cu kiturile si mai ales cu munca. Daca saracia v-ar opri sa finalizati o lucrare asa cum se cuvine, poate ca ar fi mai bine sa nici n-o incepeti, adica sa nu cheltuiti cu kiturile si sa faceti ceva mai util cu timpul dvs. Sau poate sa coaseti pe sarite, cateva puncte ici si colo, ca sa mai faceti o "economie". Cineva v-a mintit tare rau atunci cand v-a spus ca goblenul e terminat cand ati cusut si ultima lui cruciulita. Goblenul e terminat doar atunci cand il puteti atarna in cui si este atat de frumos incat altii vor dori sa vi-l cumpere. Ca dvs. nu veti vrea sa-l vindeti, asta e o alta poveste, si un lux, o  alegere pe care oamenii cu adervarat saraci nu si le pot permite.

Va rog sa ma iertati daca nu intotdeauna raspund cu promptitudine postarilor dvs. Uneori sunt ocupat iar alteori gasesc ca o postare este vadit tendentioasa si rauvoitoare si nu vreau sa ma intrec cu Gica-contra in rautati sau sa demonstrez ca logica unor afirmatii este lipsita de consistenta sau temei.
Mult mai pozitiv si constructiv ar fi sa ma ajutati sa elaborez o linie de rame dedicata strict goblenurilor de buna calitate, adica acelor goblenuri care merita mai mult decat o inramare de duzina, dar nu chiar o inramare muzeala. In prezent in Romania puteti gasi rame de cel mult nota 4-5 si rame de nota 9-10. Nimic pe palierul 6-7-8. Or, e pacat sa inramati pana si cele mai bune dintre goblenurile dvs in rame de ...trecut corigenta.

Pot intelege ca cusutul unui goblen este ca o sarcina, precum nasterea unui copil, si ca odata terminat goblenul va vine greu sa-l instrainati. Dar sa lasati "copilul" flamand si dezbracat sau sa-l purtati infasurat in cele mai ieftine zdrente nu va pare rau? Comparatia asta cu nasterea este o alta atitudine vicioasa pe care o detest pentru ca ea e folosita ca scuza pentru a nu face ceva, nu pentru analogie. O mama adevarata face mult mai multe pentru copiii ei decat sa-i nasca. Dar asta ar insemna sa ducem comparatia pana la capat si sa si facem ceea ce spunem din coltul gurii.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 04, 2013 9:41 am Scris de Mary

Nu va pot dori decat sa ajungeti in atentia celor de la Sotheby's. Cu sigurata goblenele ar beneficia de alte perspective.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 04, 2013 1:33 pm Scris de Framemacher

Mary a scris:Nu va pot dori decat sa ajungeti in atentia celor de la  Sotheby's. Cu sigurata goblenele ar beneficia de alte perspective.
Exact asa se pune problema. Succesul oricarui goblen sau gobleniste face indirect servicii imense breslei si artei respective. Nu e nevoie sa o placem pe dna Zidaru, dar daca am avea cateva ca ea s-ar vorbi mult mai mult despre goblen si s-ar evita impresia de insula uitata de timp, de curiozitate, de dinozauri inca in viata. Eu unul m-as bucura sa pot ajuta si alte goblenuri sa straluceasca, si alte gobleniste sa capete vizibilitate si notorietate. Dar repet, ceea ce m-a atras si determinat sa actionez in maniera in care am facut-o nu a fost trecutul d-nei Zidaru, simpatia de care se bucura printre suratele ei si nici macar calitatea lucrarilor, ci faptul ca era dispusa sa iasa public la bataie, sa expuna, sa vanda, sa organizeze lucrurile, sa creeze un impact. Si a facut asta de ani de zile, fara ajutorul meu. Ar fi continuat s-o faca si fara mine. Eu am ajutat nu o persoana sau un goblen sa se vanda mai bine, ci o intreaga breasla sa fie zarita, admirata si cumva-candva rasplatita. Eforturile facute pe tacute, in spatele zidurilor casei sau ale unor forumuri, cusutul din placerea timida sau exclusiv egoista a decorarii propriei case, este o atitudine pe care o respect, dar pe care nu o gasesc deosebit de folositoare promovarii goblenului. Iar goblenul, daca nu v-ati dat seama inca, este in agonie. Goblenul ca arta trebuie reanimat urgent, inainte de a-si da sufletul. Si nu ma refer strict la prostioarele cu pasarele, ciupercute, animalute, lacuri si cabanutze ori copilasi. Astea sunt lucrari pentru inceopatori sau litanii de ingropaciune. Cu asemenea lucrari putem pune de parastas si vesnica pomenire. Michelangelo n-ar fi ramas in istorie daca ar fi pictat si sculptat pentru decorarea casei proprii sau ca sa-si calmeze nervii. Lucrarile lui au fost comandate si platite, nu cumparate de vre-un papa in targul de vechituri. Michelangelo a "cusut" pe bani, la comanda, si nu vad ce este rusinos in treaba asta. Dimpotriva, o lume intreaga ii este recunoscatoare ca a facut-o iar azi lucrarile lui nu au pret.
Nu e nevoie sa va colectioneze toata lumea. Valorile sunt rare si colectionarii asisderea. Vremurile din anii 1970-80 cand peretii tuturor caselor erau impodobiti cu goblenuri au trecut. Atunci orice prostioara isi gasea musteriul si sfarsea expusa pe perete intr-o casa sau alta. Azi lucrurile s-au schimbat in sensul ca valorile sunt mult mai precis definite si rasplatite. Cantecul lui Miriam este o valoare si va fi tratata mereu ca atare indiferent prin cate maini va trece. Nimeni nu-i va schimba rama pentru ca mobila din casa este alba sau inchisa la culoare. Nimeni nu va inlocui goblenul cu o oglinda sau o reproducere dupa o pictura de Kinkade. Astea sunt ifose de cucoane rasfatate cu bani. Capela Sistina ar fi fost repictata de multre ori daca asemenea minti ar fi fost lasate sa conduca si sa decida pe acolo.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Lun Noi 04, 2013 11:11 pm Scris de Irina

Intr-adevar, rama initiala a goblenului era de toata jena. Pina si atelierul meu de rame, pe care l-am criticat atit de mult, ar fi reusit ceva mai original. Diferenta este notabila, felicitari inca o data!

Sintem in 2013. Breslele s-au desfiintat acum 200 de ani. Fara sa mai vorbim ca broderia a fost apanajul fetelor nobile si al minastirilor, deci n-a existat vreo breasla. Tehnic vorbind, goblenul este o tapiserie. Adica arta. Artistii nu sint breslasi. Mergeti dvs la Sotheby's cu breasla si sa vedem ce se intimpla.
Ca sa asociezi goblenistii cu o breasla trebuie sa fii bine fixat pe Cooperativa Muncitoarea.

Cintecul lui Miriam este o valoare, tabloul original, bineinteles. Reproducerea e doar o reproducere. Ca se gasesc unii care sa o plateasca gras, evident, si pe tablourile lui Jackson Pollock se plateste gras. Tapiseriile, chiar de la inceputul secolului, sint undeva in jurul la 2-3 mii de euro. Un exemplu aici:
http://www.ebay.com/itm/RARE-c-1600-1700s-Fine-19-Needlepoint-Tapestry-Mother-Putti-Needlework/300952881691?_trksid=p2047675.m2109&_trkparms=aid%3D555003%26algo%3DPW.CAT%26ao%3D1%26asc%3D142%26meid%3D2472197611114768446%26pid%3D100010%26prg%3D1076%26rk%3D3%26rkt%3D15%26sd%3D221307163764%26

Iar apropo de rama, timpurile moderne au adus rama cu ele, tocmai datorita reproducerilor abundente. Goblenul poate sa traiasca foarte bine si fara rama, daca i se da o destinatie potrivita.

Hm, oare ce subiecte considerati dumneavoastra goblenizabile? Reproducerile dupa tablouri celebre si atit? Pai daca asa ar fi gindit si Michelangelo, n-ar mai fi primit nici o comanda. Iar Renoir ar fi cu totul plicticos, pentru ca el a pictat o multime de copilasi - ai lui in mare masura mixta 
Ii tot dati inainte cu saracia, cred ca v-am mai spus o data ca este suparator. Incercati va rog sa ne considerati cetateni fara sa ne mai evaluati grosimea buzunarului.

Nu prea va prieste compania doamnei Zidaru. Mult succes. V-am aratat citeva exemple de rame de 6-7-8, daca preferati sa le ignorati, e problema dvs. Nu materialul da nota ramei ci inovatia si cit de bine se potriveste ea cu tabloul/goblenul sau ce e pus in ea. Eu m-am cam plictisit de ramele tip stucaturi si de cele gen bagheta, ceva inovatie ar fi bine-venita, fara aur daca se poate. Nu suport aurul nici in bijuterii.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 05, 2013 2:03 am Scris de Framemacher

Irina,

Insiunuezi ca ramarul tau din Pitesti este mai bun decat bucuresteanul care a comis inramarea initiala a Cantecului lui Miriam?! zambet))

Nu ignor ramele pe care doreai sa le vad. Din pacate mi-a scapat intentia ta. Pune linkul inca odata si il voi accesa.

Cat despre temele goblenurilor... as fi primul care sa salut un goblen original. Dar va puteti desparti de kituri? Ce ar insemna un goblen original, o imagine noua cusuta direct pe panza asa cum un pictor picteaza sau o imagine noua si unica diagramata special pentru o unica folosinta? Sper ca nu ai luat mot a mot chestia cu Sotheby's. Cat despre bresle, cuvantul este astazi folosit pentru numi un grup de oameni uniti prin aceasi pasiune sau tip de munca. Nimeni in afara de tine nu s-ar gandi sa protesteze o exprimare de tipul "breasla operatorilor TV" sau "breasla comentatorilor sportivi de radio si televiziune" ori "breasla goblenistelor".

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 05, 2013 7:47 am Scris de michele

Framemacher, e incontestabil ca esti inzestrat cu un talent deosebit esti un artist respectat. In acelasi timp te admir ca ai nu ai lasat sa treca pe langa tine oportunitatea  faimosului “American dream”.  Am vazut filmele de pe youtube si le-am urmarit cu mare placere.
Dar… am o mica problema cu felul in care te adresezi uneori membrilor acestui forum… face parte din personalitatea ta si nu e treaba mea sa o schimb insa nu pot sa nu comentez.

Spuneai in urma cu cateva postari

Nimeni nu a intrebat cat a costat rama de la goblenul d-nei Zidaru si cum de a putut d-neaei obtine o asemenea rama, desi asta era o intrebare al carui raspuns merita toata truda si nesomnul dumneavoastra.”
Sunt sigur ca isi va gasi cumparatorul pentru ca d-na Zidaru nu a cusut pentru dormitorul sau sufrageria proprie. Eu m-am despartit de rama si sunt sigur ca si dn-a Zidaru se va desparti de goblen atunci cand va intalni cumparatorul potrivit care-i va da pretul cuvenit. A fost cat pe ce sa-l vanda la targul de la Bucuresti. Poate-l va vinde la Bruxelles, Milano sau Moscova.”

Acum ne spui ca rama a fost o sponsorizare a ta si ca ansamblul e o piesa de expozitie si nicidecum de vanzare. Oare de ce a trebuit sa ne faci toata teoria asta cand de fapt tu  stiai ca e abureala??? Fiecare isi ghideaza pasiunea dupa preferinte… unii fac din pasiune un business, asa cum ai facut si tu si Elena - altii pastreaza pasiunea ca si hobby si nu e nimic rau in asta.
Unii sunt mai buni afaceristi altii mai putin... unii sunt mai buni vanzatori, au un talent in a vinde si promova altii nu.
 
Eu nu o cunosc pe Elena si nici nu ma intereseaza cum face ea rost de bani si ce face cu ei…  goblenurile ei nu sunt unicat, daca ai rabdare sa te uiti prin galeriile forumului vei vedea cateva reproduceri exceptionale. Elena promoveaza goblenul in interes propriu pentru a vinde ce coase.  Nimic rau in asta, bravo ei si la cat mai multe vanzari. Si daca sunt goblenisti care o admira si sa-i si urmeze exemplu bravo si lor.

Daca e sa punem in balanta cine ce face pentru lumea goblenistilor romani si nu pentru interesul propriu... sunt pe forumul acesta destui goblenisti care merita pusi la loc de cinste.
Doar cateva exemple am sa dau:
Livia, care are un ochi de artist si un suflet pe masura.  
Lili - care pune in prelucrari si cunostintele ei tehnice pentru a aduce le aproape de original, si pune in lucru metode de coasere inovative.
Gobelin, care e un "scormonitor" al detaliilor...
Pe un alt forum e Gelisa, care daruieste prelucrari proprii dupa picturi doar de dragul de a vedea bucuria din ochii goblenistelor care nu au inclinatie sa jongleze cu Pattern Maker.
Norma, care e una dintre pionierele goblenului modern si ca urmare a darniciei ei o poarta imensa s-a deschis in fata a cativa zeci de goblenisti.
Exemplele pot continua si imi cer iertare celor nementionati, dar care isi au locul in lista.

Toti acesti goblenisti, talentati si dornici ca arta goblenului sa fie ridicata la un rang mult superior kiturilor de la firmele anilor '80-'90 si-au pus talentul si timpul liber la dispozitia noastra pentru a ne deschide ochii spre o lume noua, lumea goblenului secolului 21. Nu ne-au cerut nimic, nici sa ne inscriem in vreo asociatie, nici sa platim vreo cotizatie si pur si simplu li s-au umplut inimile de implinire cand au vazut cum au evoluat multi dintre goblenistii romani in numai 6 ani de cand au aparut forumurile de gen pe internetul romanesc.
Ei au facut din lumea goblenistica o clasa deschisa  la care pot sa participi gratuit, unde fiecare a avut ce invatat mult si a invatat cat a vrut.
Probabil tu o sa spui ca trebuia sa faca din asta o afacere si sa isi rotunjeasca veniturile... pentru mine cei enumerati mai sus si altii ca ei sunt adevarate modele.

Parerea mea e ca nu trebuie punem la colt nici pe ei, ca nu fac din talent o afacere ci un voluntariat in beneficiul nostru, si nici pe cei ce nu vor decat sa faca din cusut goblen un hobby sau pe cei care nu vor sa faca o investitie de sute de dolari intr-o rama doar de dragul visului ca cineva vreodata le va oferi $10,000 pe goblenul inramat.  Si nu vorbesc in nume propriu pentru eu am facut deja din pasiune un mica afacere pe care vreau sa o extind,  insa intr-o alta directie decat a goblenului propriu-zis.

Imi pare rau ca tema acestui topic e pe planul doi in discutii si ca postarile tale au luat traiectoria unei reclama pentru o anume goblenista.

Sper ca nu te superi daca fac cunoscute filmuletele de pe youtube unde istoria  si experienta ta in a transforma o pasiune intr-o cariera frumoasa  sunt de luat in seama (chiar daca vremurile s-au schimbat si a fi parte activa in American dream e mai greu decat acum 20 de ani) Si cand spun American dream nu ma refer numai la a emigra in SUA pentru a-ti implini un vis si chiar si acasa in Romania.

Postez prima parte, restul aici
https://www.youtube.com/user/Framemacher/videos

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 05, 2013 8:42 am Scris de michele

Acum revin la subiectul topicului... zimbet 
Nu ma mir ca rama constuita de tine e o reproducere atat de buna a celei originale. Si faptul ca e la o scara atat de redusa o face si mai pretioasa.
Sunt convinsa ca la expozitii va atrage priviri si interes.
Din pacate, cum am spus si in alt topic... ca un goblenist roman in SUA pot spune ca si aici sunt destule destule rame kitsch si daca vrei sa inramezi de calitate trebuie sa fii pregatit sa platesti.
Si pentru ca ai pomenit de reducerea numarului atelierelor de inramat... tocmai ce gasisem si eu un mic atelier de inramat cu o familie de ramari talentati, cu o oferta de peste 1000 rame, eram tare bucuroasa si primesc un email in care anunta ca isi inchid atelierul datorita costurilor mari. Din fericire vor pastra o parte mica din afacere pentru o perioada acasa si am intrat in lista de clienti.
Eu am folosit serviciile unui ramar talentat la unul din magazinele Michael's dar din pacate oferta lor in materie de rame e tot mai redusa asa ca a fost cazul sa ma reorientez.
Indata ce inramezi un goblen cu o rama potrivita, acesta parca prinde viata si toate orele si lunile petrecute cu acul si ata si buchisind la el le uiti si un zambet imens ti se asterne pe fata.
E pacat ca multe goblenuri foarte frumoase stau in sertare cu anii... Dar, fiecare le stie pe-ale lui. Nici eu nu as renunta la acest hobby doar pentru ca nu reusesc sa inramez ce cos.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 05, 2013 1:02 pm Scris de Framemacher

Michele,

Ceea ce pare o contradictie la prima vedere este de fapt doar felul in care lucrurile se intampla in viata, modul in care ele evolueaza in timp. Si eu si d-na Zidaru am muncit piesele respective cu dorinta evidenta de a le vinde, in care caz dumneaei si-ar retine partea care i se cuvine iar eu mi-as primi partea mea. S-a intamplat insa ceva ce ne-a schimbat gandurile amandoura. Dincolo de ofertele mai mult sau mai putin consistente, prin simpla ei participare la antique market si la expozitia artistilor si artizanilor romani piesa asta a fost remacata de oficialitati si este acum dorita ca piesa de referinta in viitoarele expozitii la care tara noastra va participa. Ori in aceste imprejurari am realizat ca faima pe care acest goblen inramat o poate aduce autorilor si artei goblenului si ramelor in general este mult mai pretioasa pentru toata lumea decat suma pe care am pute-o eventual obtine din vanzare, cu rezultatul sigur ca lucrarea asta ar intra atunci in proprietatea cuiva si nu s-ar mai auzi nimic despre ea.

Spre deosebire de mine, d-na Zidaru are inca energia si placerea de a participa la mai mult de o expozitie anuala fara a mai pune la socoteala si ceea ce se va face, in mod oficial, doar pentru aceasta lucrare in sine. Asa se face ca amandoi ne-am schimbat intentiile initiale si ne-am decis sa uitam deocamdata de bani si sa ne bucuram de ceea ce simpla expunere a acestui goblen inramat poate sa aduca tuturor. Am sentimentul ca dupa ce va fi fost expusa la mai multe targuri si expozitii, si va deveni cunoscuta, pretul acestei lucrari va creste si el corespunzator. Deci este o situatie win-win in dezvoltare.

Vedeti, sunt situatii care ne merg la inima si pe care le sprijinim din convingere, fara alte intrebari. Asa se explica donatiile pe care unii le facem pentru o biserica sau manastire, pentru un spital, o biblioteca sau un teatru sau altul. Eu nu am cunoscut-o pe dna Zidaru decat prin intermediul a 3-4 e-mailuri si ceea ce am vazut despre dansa pe internet. A fost insa suficient. Am cunoscut-o personal abia atunci cand i-am dus rama, in preziua deschiderii targului din septembrie. Mi-a placut subiectul goblenului, mi-a placut omul de pe sticla si ceea ce am vazut ca face, felul in care se promoveaza. Mi-ati enumerat cateva nume despre care ati pomenit cu mult respect si care, marturisesc ca imi sunt necunoscute. Daca mie, ca rameur cu oarece afinitati si interese in zona goblenului, mi-au ramas aceste nume necunoscute asta se explica prin aceea ca n-au facut destul ca sa ma "impiedic" de lucrarile si numele lor. Poate ca sunt mai bune, tehnic vorbind, decat dna Zidaru, nu ma pricep si nici nu ma preocupa sa stabilesc ierarhii. Un lucru este sigur: nu ne-am intersectat si probabil ca nu avem motive s-o facem. Nici pe d-na Zidaru nu am cautat-o. Dansa m-a gasit si m-a abordat. Iar mie mi-a placut personajul si ceea ce face el atat de mult incat i-am facut o rama speciala si i-am dus-o personal, cu masina, la expozitie, in seara de dinaintea deschiderii, rama nefiind gata decat in ultima clipa. Acum stiti si restul povestii si sper sa va inspire caci nu cea mai frumoasa pasare gaseste viermisorul, ci cea care se trezeste devreme. Cu totii o cunoastem pe Nadia Comaneci. Sunt sigur ca in perioada ei de glorie au existat talente si mai mari decat al ei, care au ramas insa nestiute. N-au muncit atat cat a muncit Nadia, nu au participat la concursuri si deci nu au avut nici sansa sa fie descoperite si promovate direct din caldura caminului propriu unde stateau ascunse. Azi, la maturitate, Nadia traieste foarte bine nu din premiile castigate atunci, nu din piruetele pe care le-ar face azi, ci din faima numelui ei. Doamnele pe care mi le-ai pomenit isi irosesc talentul daca cred ca participand la un forum inchis vor fi descoperite si apreciate de altcineva decat de membrii forumului. Succesul este o chestie de participare deschisa, de recunoastere si confirmare publica, iar asta are legatura cu valoarea dar si cu multe altele. Cel mai bun dribleur din curtea scolii poate deveni un Hagi, dar daca ramane in curtea scolii va fi stiut si stimat doar de pustii cu care se zbenguie el pe acolo.

Irina a dezvoltat o fixatie si i se pare ba ca nu sunt patriot, ba ca dispretuiesc romanii, ba ca ii consider saraci atunci cand nu fac decat sa repet ceea ce spun si ei cand vine vorba despre rame, de exemplu. Eu insa stiu prea bine ca cine iubeste skiul si are bani de echipament tip-top (un fel de kit pentru skiat, nuy-i asa?) nu este atat de sarac in realitate incat sa nu-si permita o casca, niste ochelari si manusi de schi. In realitate romanul nu a vazut si nu vede nici astazi rostul ramelor si de aceea nu a avut ateliere de rame si inramari din care francezii si italienii sa cumpere rame, ci invers. Romanul da bani (cu zgarcenie) pe tablouri, dar nu si pe rame, la fel cum da bani pe masini scumpe, dar nu si pe drumuri. E vorba de cultura, de educatie, nu de saracie propriuzisa. Lasand pretul prelucrarii si al materialelor deoparte, goblenitul este un "sport" costisitor, munca incorporata in el fiind uriasa. Cine arunca munca isi iroseste timpul iar cine isi iroseste timpul este un risipitor condamnat sa saraceasca, chiar daca a pornit de la o oarece stare. Este o falsa si perfida explicatie ca goblenul ar fi o placere. O placere zilnica de 8-10 ore nu este desfatare, ci munca placuta facuta cu pasiune. Cineva care depune tot acest efort fara sa-si doreasca a-l valorifica cumva este fie bogat, fie iresponsabil si vicios, traind pe spatele altora. Acum ma astept sa vina Gica contra sa-mi reproseze ca i-am facut pe romani fie bogati, fie iresponsabili si asta in ciuda dorintei lor de a fi perceputi astfel.

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 05, 2013 4:59 pm Scris de LALUNA

Romanul da bani (cu zgarcenie) pe tablouri, dar nu si pe rame, la fel cum da bani pe masini scumpe, dar nu si pe drumuri. E vorba de cultura, de educatie, nu de saracie propriuzisa.
Cred ca-mi placea mai mult cand eram acuzata de saracie decat acum, cand sunt lipsita de cultura si educatie... hi hi hi 

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 05, 2013 5:43 pm Scris de Lili

Daca ati sti dumneavoastra cati profesori , profesori universitari , medici , ingineri si economisti se afla printre pasionatii de goblenit !
De ce nu vedeti si punctul nostru de vedere ? Faptul ca nu cheltuim banii familiei pe tablouri cusute de altii si ni le facem "cadou" cu forte proprii nu conteaza ca si afacere ? Eu vreau sa ma bucur de muzeul meu de acasa cat mai ieftin posibil stiind ca intr-o zi voi lasa o avere copiilor nu in aur ci in tablouri cusute si de aceea ma bucur sa vad preturi uriase la goblenurile vandute de altii crezand in modestia mea ca ce cos eu se ridica la acelasi nivel . De aceea va propuneam sa ne momiti cu oferte concrete de rame care sa puna in valoare goblenul pentru interioarele noastre modeste sau mai putin modeste . Ca sa va faceti o idee eu am cheltuit pana acum pe rame peste 1000 de euro dar sa zic ca au fost multe . Cea mai scumpa a fost de 600 lei si probabil ca as fi dat si 1000 de lei sau peste fara comentarii daca mi s-ar fi parut ca imi pune in valoare mai mult goblenul . Eh , prin jurul caror sume ne-am invarti la atelierul dumneavoastra ?

Si cred ca am progresa mai mult in relatia noastra de colaborare daca n-ati mai generaliza atat . De multe ori va admir pentru sfaturi , idei si elocventa cu care aparati arta in general ca sa sfarsesc cu un gust amar dupa ce ne serviti o eticheta din asta politicianista . Credeti-ma suntem satui de astfel de comentarii . Au avut grija televiziunile sa ne indoape cu caracterizari despre ce face si cum e romanul de fel si nu-i nimic mai departe de adevar . Sunt oameni si oameni si in Romania si peste tot in lume si va spun cu mandrie ca nu mi-a fost niciodata rusine de romanii mei in general ! In particular mi-a fost rusine de italianul care a vandut la mine la colt gresie de cea mai proasta calitate pe post de super marfa si a trebuit sa fuga invartindu-se cand l-au prins , de cipriotul care era tare mandru ca a facut mai multi bani decat vecinul turc taind orele suplimentare textilistelor , de englezul care s-a imbatat crita ... si rusine dar rau de tot mi-e de politicienii de pretutindeni !

Salut vestea legata de tabloul doamnei Elena Zidaru si implicit ideea ca veti avea o rama admirata la nivel inalt . Va doresc cat mai multe astfel de ocazii care sa se lase si cu castiguri pe masura !

Sus In jos

avatar

Mesaj la data de Mar Noi 05, 2013 6:43 pm Scris de Irina

Nu am dezvoltat nici o fixatie, v-am rugat in modul cel mai oficial sa nu mai jigniti membrii acestui forum fara macar sa-i cunoasteti.
Daca citeati integral mesajul Michelei, aflati ca persoanele cu care nu v-ati intilnit sint membri ai acestui forum, pe care il folositi doar ca sa va faceti publicitate, fara ca macar sa aveti habar ce se lucreaza si nici daca membrii sai vind sau nu goblenuri. Nu ati avut macar curiozitatea sa vizitati galeriile noastre ca sa vedeti daca sint stupizenii acolo sau opere de arta. E drept ca recunoasterea existentei unor valori in afara celor care v-au vrajit la prima vedere, ar fi antireclama...
Iar ce numiti dvs un forum inchis este o enciclopedie online privind broderia in general, nu doar goblenul, cea mai bogata sursa de informatie in materie (cel putin in limba romana, desi nici in alte limbi nu am gasit totul la un loc, asa cum e la noi), deschisa si gratuita pentru oricine. La ea au muncit cele citeva sute de membri ai forumului si nu aveti dreptul sa-i tratati cu dispret. E ca si cum ati trata cu dispret Wikipedia pentru ca are redactori anonimi care fac munca de voluntariat.
Imi pare rau, orice are o limita, iar acest topic a degenerat in alta directie asa ca il voi inchide, pentru a nu mai face reclama unor persoane care nu dau doi bani pe noi si pe generozitatea acestui forum de a le gazdui gratis aceasta reclama.

Sus In jos

Mesaj  Scris de Continut sponsorizat

Sus In jos

Pagina 2 din 2 Înapoi  1, 2

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum